Victor Ponta, un pas inapoi, niciunul inainte (Opinii)

A gresi e omeneste, a persevera e diabolic. Ei bine, Victor Ponta a evitat in ultima clipa aceasta capcana si s-a debarsat de "innotatoarea" de la "Standford". Spre norocul Educatiei din Romania, Corina Dumitrescu nu a fost ministru decat pe o lista de propuneri si sa speram ca nici nu va depasi vreodata acest stadiu, pentru ca domnia sa simbolizeaza impostura in multiple forme. In acelasi timp, retragerea Corinei Dumitrescu este o victorie a societatii civile, cata este ea. Victor Ponta nu a facut de buna voie pasul inapoi, ci presat de o reactie unanima a presei si fara precedent a mediului universitar, care s-au coalizat impotriva scandaloasei propuneri. Este o dovada ca marja de manevra a politicului nu este mai mare decat pasivitatea societatii romanesti. Cata libertate le dam, atatea porcarii fac. Dar vestile bune se termina aici. Pentru ca dincolo de aceste chei optimiste in care poate fi citita decizia de duminica seara a lui Victor Ponta, se profileaza realitati deloc vesele. Da, e bine ca premierul desemnat a facut un pas inapoi, dar in mod normal el nu ar fi trebuit sa fie necesar. Adica in mod normal d-na Dumitrescu nu ar fi trebuit sa fie vreodata propusa nici macar portar la Ministerul Educatiei. Fie dl. Ponta habar nu a avut pe cine a propus, fie domnia sa nu a rezistat presiunilor unuia dintre cei mai importanti baroni social democrati, care a cedat numai in fata unui prejudiciu de imagine iminent si urias. Ambele variante sunt la fel de proaste pentru Victor Ponta. Despre dl. Isar, acuzat de participare la un atac asupra monedei nationale, nu stia nimic cand l-a inclus pe lista sa sau cineva (cine ?) i l-a varat pe gat? Domnul Marga de unde a rasarit brusc la Externe? Si tot asa suspiciunea se extinde asupra intregului cabinet. Cu exceptia catorva nume mai grele in puncte strategice, se profileaza un guvern de marionete ale baronilor care se incalzesc pentru marea imparteala de dupa alegeri. De altfel, Liviu Dragnea, spre exemplu, si-a si anuntat deja revenirea la Ministerul de Interne dupa alegerile din noiembrie. Acum e putin ocupat cu alegerile si apoi nu merita osteneala pentru cateva luni in care trebuie sa mai si faci frumos la electorat. Noua nominalizare de la Educatie se inscrie perfect in conturul sters al noului cabinet. Sigur ca Ioan Mang este preferabil Corinei Dumitrescu, insa asta nici nu e greu. Greu, daca nu imposibil, este sa fii mai nepotrivit decat propunerea anterioara. Dar in afara de acest noroc, nu vad la dl. Mang nicio alta calitate care sa-l recomande pentru a prelua fraiele educatiei din Romaniei, mai ales intr-un moment atat de important. Sigur, domnia sa e profesor universitar si are un CV curatel pe partea didactica. Dar in aceasta categorie sunt zeci, daca nu sute de profesori romani. Pentru a fi ministru trebuie sa fi vadit ceva viziune, ceva proiecte, ceva aplecare catre politicile publice. Faptul ca pana in acest moment dl. Mang nu s-a remarcat decat prin numarul mare de contracte cu statul incheiate de firmele sale nu e deloc o recomandare pentru inalta demnitate pe care urmeaza sa o ocupe. Dimpotriva. In aceste conditii e foarte probabil sa se comporte in exercitiul ei ca un umil executant al unor ordine venite de la cei care se pregatesc pentru marile manevre post electorale si ale grupurilor de interese pe care le reprezenta Corina Dumitrescu.